BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Cap. 8 ANALIZĂ SPATIALĂ


Continut


8.1 Analiză spatială functională

8.1.1 BIDIMENSIONALĂ :

8.1.1.1 Calcule ale ariei/perimetrului/distantei
Aria si perimetrul pot fi calculate pentru poligoane, fie precis, cand datele sunt de tip vectorial, fie aproximativ, ochiometric sau exact, prin folosirea modului corespunzător SNAP . In fiecare din cazuri rezultatele nu sunt memorate în BD ca atribute . Similar, pot fi calculate distantele pe suprafata orizontală sau inclinată. Si in cazul datelor raster pot fi calculate perimetrele, ariile si distantele si memorate ca atribute ale BD, dar au erori mai mari datorita dimensiunii pixelului. Exemple de proceduri din pachetul de programe Idrisi: AREA - pentru calcul ariei, DISTANCE - pentru determinarea distantei euclidiene intre celule de pixeli, PERIM - pentru determinarea perimetrului.
 
.2 Conversia vector - raster
Acest proces permite ca datele vectoriale să fie transformate în date raster, ca pregătire pentru analiza spatială si pentru verificarea existentei unor erori in datele vectoriale, ca poligoane neinchise, lipsa sau dublarea unor indecsi sau etichete in BD etc. Trebuie sa fie specificată de utilizator o dimensiune a pixelului, care trebuie sa constituie un compromis intre păstrarea detaliilor hărtii si controlul mărimii fisierului rezultant al hărtii.
 
8.1.1.3 Conversia raster - vector
Procedura permite transformarea datelor raster în date vectoriale pentru scopuri de eliminare a naturii de "bloc" a datelor raster, în special pentru scopuri de reprezentare la ploter (plotare).
 
8.1.1.4 Straturi (acoperiri)
Două sau mai multe straturi de date vector sau raster sunt unite matematic pentru a forma un nou strat al hărtii. Dacă straturile originale ale hartii au avut tabele de atribute (baze de date) referite sau legate la aceste straturi, atunci toate partile sau anumite parti ale acestor atributes pot fi asociate cu acest nou strat al hartii. In ARC/INFO există trei metode de acoperire sau combinare (overlay): unirea, intersectia si identitatea, care produc rezultate diferite. Si pachetul de programe Idrisi are cateva rutine de combinare a straturilor (de exemplu COMPOSIT pentru realizarea unei imagini compuse fals color, CROSSTAB pentru compararea a două imagini si suprapunere multiplă cu AND, NDVICOMP pentru realizarea de imagini compuse din imagistica NDVI, OVERLAY pentru suprapunerea a două imagini, RESULTAN care produce dintr-o pereche de imagini fortă o nouă imagine a fortei rezultante, SCALAR pentru realizarea aritmeticii scalare pe imagini, STANDARD pentru conversia unei imagini cantitative într-o imagine apreciativă, TASSCAP pentru transformarea 4D a datelor MSS (4 benzi) sau TM (6 benzi) etc.).
Observatie: stratul rezultat al hartii este afectat de ordinea in care sunt unite straturile hărtii.
Pe timpul oricărei operatii de acoperire sunt create uneori "aschii" (slivers - mici poligoane nesemnificative care nu au etichete în BD) si utilizatorul trebuie sa decidă ce face cu acestea. Pentru controlul procesului de eliminare a poligoanelor "aschie" sunt folosite câteva criterii ca cele de formă, arie, lungime a perimatrului etc.
 
8.1.1.5 Poligoane Thiessen
Aceste poligoane sunt construite in jurul datelor punctuale, pentru a crea "sfere de influentă" la interpolare (vezi capitolele 6 si 7 si Nitu, C. et all, 2002). Toate punctele sunt unite cu segmente de dreaptă si acestor segmente li se determină mijlocul. . Mijloacele segmentelor sunt unite cu noi segmente în jurul fiecărui punct initial, formând poligoane inchise (unul în jurul fiecărui punct). Proscedura din pachetul Idrisi are denumirea THIESSEN.
 
8.1.1.6 Căutare (interogare)
Nici-un SIG nu este complet dacă nu sunt implementate functiile de căutare sau de interogare, specifice bazelor de date. Aceste functii permit unui utilizator să formuleze cereri complexe folosind algebra booleană si atributele legate (de datele pozitionale) ale hărtii, pentru a căuta detalii care îndeplinesc criteriile de selectie. Uneori, pentru a construi siruri sau comenzi de căutare, este folosit un limbaj de interogare (SQL). Pentru a afisa rezultatele unei asemenea interogări, este creată o variabilă temă (theming) în baza de date asociată, căreia i se asignează un cod de culoare definit de utilizator dacă este satisfacut criteriul de selectie si zero in caz contrar.

De exemplu, planificatorii si proiectantii, ecologistii s. a. pot dori să afiseze peste o ortofotograma digitală recentă pozitiile clădirilor, parcurilor, râurilor si retelelor de apă, canalelor colectoare, hidrantilor de incendiu si locurilor de iluminare stradală pentru o localitate . O asemenea hartă va trebui să prezinte fiecare din aceste detalii (poligoane, linii si puncte) cu culori (si simboluri sau semne conventionale) diferrite. Numărul, ordinea si culoarea/simbulul asociate cu temele vizibile sunt controlate de utilizator.


 

Fig.8.1 Hartă tematică suprapusă peste o ortofotogramă digitală folosind ArcView (Maplewood, MA USA)

 

Managerii resurselor naturale pot să creeze o hartă care sa arate toate pădurile de diferite specii, care să fie colorate în mod diferit (pe specii si pe tipuri de sol, reprezentate cu anumite culori). Selectia presupune să existe în baza de date toti parametrii după care se face căutarea. In pachetul Idrisi, Database Workshop este un sistem integrat de gestiune a bazelor de date si permite si functii de căutare. De exemplu, comanda QUERY permite extragerea unei ferestre de formă neregulată dintr-o imagine (date raster).
 
8.1.1.7 Analiza coridor (zona tampon)
Ideea este ca utilizatorul sa definească una sau mai multe zone care sunt localizate la o distantă fixă fată de un detaliu al hartii, specificată de utilizator, detaliul fiind un obiect punctual (un magazin, o scoală) , un obiect liniar (un curs de apa, un drum) sau un obiect areal sau poligon (o parcelă de pădure). Aceste zone sunt afisate prin asignarea unor coduri de culoare sau paternuri de simboluri sau hasuri. Asemenea zone sunt foarte importante pentru definirea practicilor de management al zonelor de lângă ape, stabilirea tipurilor de vegetatie de-a lungul drumurilor, zonelor libere de langă drumuri din motive estetice, alocarea copiilor la o scoală, alocarea cazărmilor de pompieri etc. In plus, uneori este posibil să se modifice sau să se "pondereze" latimile acestor zone tampon prin unele atribute ca înăltimea sau densitatea vegetatiei. In pachetul Idrisi procedura de realizare a analizei coridor se numeste BUFFER, care calculează zonele tampon de lătime dată.

Fig. 8.2 Hartă cu materializarea zonelor tampon (buffer)

 
8.1.1.8 Analiza proximitătii
Acest proces este opus celui al analizei zonei tampon, în sensul că distantele sunt calculate între fiecare pixel si niste detalii ale hărtii specificate de utilizator, rezultatele fiind memorate cu fiecare pixel. De exemplu, se poate calcula distanta de la pozitiile de telemetrie a unor animale sălbatice până la râuri sau drumuri. Pentru aceste distante calculate pot fi afisate si statistici descriptive simple.
 
8.1.1.9 Analiza de/in retea
Acest tip de analiză operează pe detalii liniare ce formeaza o retea, ca de exemplu râurile, drumurile, reteaua de canalizare, reteaua de alimentare cu energie electrică etc. In rezumat, există doua tipuri de analize:
  1. determinarea drumului minim, optim sau uneori cel mai scurt;
  2. problema postasului chinez.

Primul tip implică determinarea unui itinerar între două puncte definite de utilizator, astel ca anumite criterii de selectie sa fie satisfăcute. De exemplu, dorim sa plasăm o linie de transport al energiei electrice de înaltă tensiune peste un teren de la pozitia A la pozitia B, cu restrictii de plasare sau trasare a liniei, ca: a) linia să nu fie vizibila de pe orice drum de categorie superioara; b) să nu treacă la mai putin de 300 m de orice santier arheologic; c) să treacă la cel putin 1000 m de o sondă sau de o statie de alimentare cu combustibil; d) pantele maxime ale traseului să fie de o anumita valoare.
Al doilea tip de analiză este o problemă de livrare ce implică legarea unui număr specificat de pozitii într-un mod optim, pe baza anumitor criterii definite de utilizator, ca si mai sus. Chiar o călătorie de studii geografice cu obligativitatea de a trece printr-un număr de obiective, dar traseul să fie de lungime minimă este o astfel de problemă. Uneori pot fi identificati coeficienti de frecare sau de rezistenta la inaintare care impiedică fluxul retelei (network). In pachetul Idrisi exista procedurile: COST - de generare a distanțelor ca efort minim de deplasare cu frecare; DISPERSE - de calculare a distanțtelor cost de la un set de detalii desemnate; PATHWAY - de determinare a drumului de cost minim; RELOCATE de analiză în retea pentru alocarea resurselor. In ArcINFO problemele retelei sunt gestionate si rezolvate cu modulul NETWORK.

 
8.1.1.10 Circuite de planificare
Aceasta este o procedură sau un instrument de digitizare interactivă a unui poligon si generare a raportului. Ideea este de a digitiza un poligon temporar ce reprezintă o zonă pentru care utilizatorul doreste să genereze un raport sumar asupra atributelor selectate asociate cu detaliile hărtii continute intr-un circuit.

8.1.2 TRIDIMENSIONALĂ :

8.1.2.1 Izolinii (curbe de nivel)
Această functie permite unui utilizator să genereze izolinii sau curbe de valoare z constantă, din valorile X, Y, Z ale unor puncte. De regulă, pot fi specificate separat nivele intermediare vectoriale si de indecsi ale izoliniilor. In pachetele Idrisi si Surfer functia este realizata de procedura CONTOUR. Studiul capitolelor 7 si 8 vă lămureste pe deplin asupra acestewi functii.
 
8.1.2.2 Crearea unui MDA
Un model digital altitudinal (MDA sau DEM) este creat din izolinii (date vectoriale) si este generat prin folosirea uneia din cele trei metode de interpolare. Acestea sunt metoda diferentelor finite, metoda mediei ponderate si metoda determinării unei functii a suprafetei. Fiecare din aceste metode afectează integritatea suprafetei rezultate. Si aici trebuie sa fie specificată o dimensiune a pixelului. A doua si a treia metodă sunt folosite la alegere pentru determinarea prin interpolare a punctelor unei grile rectangulare cu procedura GRID a programului SURFER. Cea de a treia metoda este folosită de orocedura TREND de calculare a ecuațiilor polinomiale ale unei suprafețe (din pachetul Idrisi).
 
8.1.2.3 Derivarea pantei si aspectului
Există numeroase produse ale MDA, dependente de mărimea specificata a pixelului la timpul creării modelului. Trebuie retinut faptul ca un MDA poate fi generat folosind orice valoare Z atasată unei baze OXY. Ca atare, panta trebuie sa fie imaginată ca o rata de variatie si aspectul ca directia acelei rate de variatie (directia de pantă mazimă). Procedura SURFACE din Idrisi calculează imaginea pantelor, imaginea direcțiilor de pantă maximă și imaginea umbrelor.
8.1.2.4 Vederi ortogonale/perspective
Prin specificarea pozitiei unui observator, a unei pozitii tintă si a unui unghi de observare, un utilizator poate crea o reprezentare 2,5-D. O vedere perspectivă reprezintă liniile orizontalr ce converg la o anumita distantă (la orizont), pe când liniile intr-o vedere ortografică (ortogonală) nu converg. Scara pe axa Z poate fi exaggerată. Poate fi ales si numărul de linii ale suprafetei pe directiile X si Y. Obtinerea reprezentarii 2,5 D in programul Surfer, care lucrează cu date vectoriale, se face cu procedura SURFACE.

 
Fig. 8.3 Triangularizare si vedere 2,5 D
 
 
8.1.2.5 Suprapunere
Această procedură implică plasarea unei reprezentări sau a unui strat vectorial, ca cel al drumurilor, cel al râurilor sau al limitelor vegetatiei, peste o vedere perspectivă. Suprapunerea e simplă si nu este o unire a straturilor. Nu sunt făcute operatiuni matematice cu valorile Z ale celor două sau mai multe straturi.

 
Fig. 8.4 Reprezentări 2,5 D cu polinoame de diferite ordine
 
 
8.1.2.6 Tabele de praguri (clasificare)
Suprafetele care au valorile Z continui, de exemplu un MDA, pot fi afisate tematic prin folosirea unui tabel de conversie, care transformă valorile Z în diferite clase discrete. Numărul de clase si definitiile claselor sunt date de utilizator si fiecărei clase i se asigneaza un cod de culoare si o etichetă (denumire). La afisarea imaginii este afisată si o legendă.
 
8.1.2.7 Filttrarea suprafetei
Multe acoperiri derivate din suprafată contin zone cu "zgomot"; acestea sunt zone unde valorile pixelilor vecini fluctuează, rezultând un aspect straniu. Un exemplu de asemenea situatie este aspectul generat în terenul ondulat. Poate fi aplicat un filtru 3x3 sau 5x5 acoperirilor tematice, pentru a reduce numărul salturilor valorilor pixelilor vecini si a produce zone mai omogene. Utilizatorul are controlul asupra numărului de valori consecutive ale pixelilor care sunt determinati a nu fi zgomot. In pachetul Idrisi se poate folosi procedura FILTER de creare a unei noi imagini prin filtrare.
 
8.1.2.8 Intervizibilitatea
Acest tip de analiză duce la generarea unei vederi care arată zonele ce sunt invizibile dintr-unul sau mai multe puncte de observare. Aceste pozitii de observare pot fi detalii ca obiecte punctuale (puncte), obiecte liniare (linii) sau obiecte areale (poligoane). Este realizată o acoperire tematică, ale cărei valori Z reprezintă vizibilitatea (adesea colorată în verde) sau invizibilitatea (adesea cu rosu), ca si punctele de observare (adesea cu albastru), imaginea putand fi afisata. Punctele de observare pot fi la o înăltime dată deasupra solului, iar sirurile de valori ale suprafetei pot fi modificate cu o anumită valoare, de exemplu inaltimea copacilor. In pachetul Idrisi exista si procedurile HNTRLAND pentru determinarea regiunii dominate de una sau mai multe poziții si VIEWSHED pentru determinarea celulelor vizibile dintr-unul sau mai multe puncte.
 
8.1.2.9 Modelarea suprafetei
Uneori trebuie să se realizeze o nouă suprafată Z, care să fie o functie matematică de valorile z ale altor suprafete cu acelasi domeniu de definitie. De exemplu, putem crea o hartă care să arate valorile productivitătii forestiere, legate functional cu înăltimea, panta, aspectul, solul si un raport al benzilor LANDSAT. Ecuatia este reprezentată de coeficienti si variabile independente.

8.2 Metode de clasificare

Clasificarea este esentială pentru întelegerea de către om a obiectelor si fenomenelor lumii înconjuratoare. Creierul uman este limitat în ceea ce priveste numărul de clase cu care poate opera. Sapte classe plus sau minus două pe un nivel intr-o ierarhie par a fi comfortabile.
Clasificările binare (fals/adevarat, cuplat/decuplat sau 0/1) sunt cele mai simple si familiare calculatorului, dar mai mult de 10 niveluri de clase sunt greu de acceptat.

8.2.1 Analiza unidimensională

Valorile unei singure variabile continue pot fi grupate în categorii prin definirea intervalelor claselor. Aceste intervale pot fi alese prin mai multe metode:

a) Exogenă
- fixate prin valori de prag derivate din surse externe si pot avea aplicabilitate universală
b) Arbitrară
- fără scopuri clare în minte, adesea intervalele fiind spatiate regulat (intervale egale)
c) Idiografică
- valorile de prag sunt derivate din aspecte specifice ale setului de date, pentru a forma grupari multimodale
d) Serială
- sunt definite limite în relatie matmatică directă una cu alta, precum percentilele normale, ca un raport al deviatiei standard sau ca intervale egale sub diferite scări (reciproc, geometric, logaritmic) Uneori sunt folosite metodele progresiei aritmetice, progresiei geometrice, seriilor etc. (vezi Nitu, C., et all 2002).

Hărtile sau cartodiagramele cu zone colorate sunt un rezultat vizibil al divizării unui set de date intr-un număr de clase, mărimile cărora sunt fixate prin limitele sau frontierele claselor.

8.2.2 Analiza multivariabilă

Pentru a lucra cu mai multe variabile simultan (dintre care unele sunt corelate între ele), trebuie să se folosească tehnici de reducere a datelor, analiza componentelor principale sau analiza esantioanelor (cluster analysis).

Analiza componentelor principale

Metoda presupune crearea unui set de componente principale ortogonale, fiecare fiind o combinatie liniară a setului original de variabile. In mod uzual, sunt examinate si reprezentate grafic primele două sau trei componente, pentru a vedea grupările naturale. Această tehnica de reducere si rezumare a datelor reprezintă de fapt o rotatie a axelor originale într-un spatiu "n-dimensional". In general, acestor componente le sunt atasate diferite semnificatii, pe baza semnului si mărimii coeficientilor componentelor. Procedura sau rutina PCA din Idrisi face analiza componentelor principale ale unei imagini.

Analiza esantioanelor

Cu toate că ordonarea reduce complexitatea unei mari multimi de date cu mai multe variabile, multi analisti doresc să reducă datele la un set de clase definite ca multivariabile. Acest lucru poate fi făcut prin analiza esantioanelor (cluster analysis). Desi metodele sunt obiective si repetabile, există multe feluri de definire a criteriului prin care este realizată esantioarea. Trei mărimi uzuale sunt distanta euclidiana si metricile Mahalonobis si Canberra. A doua lucrează corect cu variabile corelate, iar prima si ultima functionează mai bine cu variabile necorelate. De fiecare dată este construită o matrice de similaritate sau dissimilaritate si elementele sunt unite in grupuri folosind fie o singură stabilire concomitentă a legăturilor, fie metoda centrului de greutate. Rezultatele grupării sunt de cele mai multe ori afisate intr-o schemă de arbore - structură arborescentă (dendrogramă).
Urmatoarea problemă este de a decide asupra numărului de esantioane (clusters) ce ar trebui să fie folosite pentru a obtine rezultatele. Acest lucru poate fi făcut prin examinarea statisticii lambda a lui Wilk. In teledetectie analiza esantioanelor este cunoscut sub denumirea de clasificare nesupervizată a unei imagini. In pachetul Idrisi procedura se numeste CLUSTER. Tot aici există si procedura ISOCLUST, folosită pentru clasificarea nesupervizată iterativă cu autoorganizare.

Analiza discriminant

Aceasta metodă de analiză poate fi folosită pentru a aloca claselor existente elementele unei multimi prin utilizarea unor functii discriminant. Numărul acestor functii este întotdeauna mai mic cu unu decăt numărul de clase. Aceste functii constau din combinatii liniare ale variabilelor independente semnificative si sunt construite astfel ca diferentele dintre clase să fie maximizate.



BACK FORWARD

Cu punctare si clic pe săgeata către dreapta se trece la capitolul următor, iar pe săgeata către stânga la capitolul anterior.


Multumesc!.

This document was last updated September 11, 2002.

Send comments and suggestions to: cnitu@personal.ro